POPPING. Este un amestec de funk. La sfârsitul anilor 70′ un grup de popperi numit “Electric Boogaloos”(numiţi anterior Electric Boogaloo lockers, din California) au avut un rol important în răspândirea popping-ului, parţial datorită prezenţei lor la programul de televiziune “Soul Train”. Cei din trupa respectivă susţin că fondatorul trupei, Sam Solomon (a.k.a. Boogaloo Sam ), a creat o serie de mişcări, care au evoluat către două stiluri: popping şi boogaloo, fiind inspirat din timpii de locking ale trupei The Lockers, dar şi din cele ale unui dans cunoscut sub numele “The Jerk”. Se pare că existau şi alte stiluri înainte ca acesta să fi fost inventat, tip mişcările robot, care au fost făcute cunoscute de către Michael Jackson (toţi ştim de bine-cunoscutul moonwalk , chiar dacă se pare că nu el a fost primul care le-a folost, aceste mişcări existând anterior în dansul popperilor, numit backslide). Cu siguranţă toţi vrem să ştim de ce se numeste “poppin’”? Ei bine, se pare că poartă acest nume deoarece stilul are la bază o tehnică numită pop - adică contractarea şi relaxarea muşchilor spre a crea un efect “de prosteală” a trupului dansatorului. Poate fi concentrat asupra unor părţi specifice: pop la nivelul mâinilor, picioarelor, pieptului şi gâtului, variind în amplitudine. Pop-urile mai puternice implică utilizarea atât a părţii superiore cât şi a celei inferioare - simultan; în mod normal sunt realizate la intervale regulate, pe beat, dând astfel dansului ritmicitate, fiind deseori combinat cu poze. Cum se face tranziţia dintre poze? Se pare că popperii folosesc aşa numitul “dime stop” (asemănător opririi unei monede). Cum e? Teoretic înseamnă că finalul mişcării se realizează printr-o oprire bruscă, după care se realizează un pop. Acum să vorbim despre poze… Ele folosesc foarte mult unghiuri, mimă şi expresiile feţei şi partea inferioară a corpului; deţine multe căi de a se mişca, de la mersul propriu-zis până la mişcări complexe - gen floating sau electric boogaloo. Mişcările şi tehnica utilizată în poppin’ se axează în special pe contrastul puternic dintre robotic, rigid sau liber, fluid. Spre deosebire de break-dance, care se orientează pe improvizaţie la nivelul solului (podelei), popping-ul este în mare măsură realizat în picioare, cazurile în care dansatorul ajunge în genunchi sau chiar se aşează jos foarte rare. Pe ce muzică dansează popperii? Fiind un dans ce s-a dezvoltat încă din anii ’70 se utilizau melodii aparţinând stilului dance sau pop (funk, disco, electric). Astăzi sunt preferate melodiile hip-hop (cel mai des hip-hop-ul în variantă instrumentală şi variante de muzică electronică. Sunt utilizate cele ce au un beat cu o frecvenţă stabilă (cam 90-120 beat-uri pe minut), 4 timpi şi accentul este pus pe “back beat” (timpii pari din măsura de 4); pop-urile sunt realizate pe fiecare beat sau pe back beat-urile distincte - fie se alege să se folosească muzica într-o manieră liberă, fie se realizează suprapunerea acestora cu ritmul melodiei sau alte alemente ale ritmului.
, chiar dacă se pare că nu el a fost primul care le-a folost, aceste mişcări existând anterior în dansul popperilor, numit backslide).
...rea\buna
...da-mi un buzz pe mess daca vrei tutoriale